Monumente Istorice

Monumente Istorice

Biserica Sf.Procopie Milisauti
Inaltata de Stefan cel Mare in 1487, dupa cum arata pisania ce se afla in dreapta usii de intrare, pe zidul de miazazi : ,,In anul 6989 <=1481>, luna iulie, 8, in ziua Sfantului Mare Mucenic Procopie, Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, si cu preaiubitul sau fiu Alexandru, a facut razboi la Rimnic cu Basarab voievod cel Tanar, domn al Tarii Romanesti, poreclit Tapalus. Si a ajutat Dumnezeu pe Stefan voievod si a biruit pe Basarab voievod ; si a fost pieire (cadere) foarte mare printre Basarabi. De aceeea Stefan voievod a binevoit, cu a sa bunavointa si cu gand bun, a zidi casa aceasta intru numele sfantului mare mucenic Procopie, in anul 6995 <=1487> ; si s-a inceput in luna iunie,8 ; si s-a sfarsit in acelasi an, in luna noiembrie, 13>>".
Inscriptia, fara chenar, cu literele frumos taiate si clare, se pastreaza in muzeul din Radauti.
Biserica Sf. Petru si Pavel din Badeuti2
,,Muntenii fură biruiţi şi mulţime de inşi fără număr au pieirt şi toate steagurile lor au luatu şi mulţi boieri au picat. Şi pre Ţepeluş Vodă încă l-au prins viu şi i-au tăiat capul. Iar Ştefan Vodă au pus muntenilor domnu pre Vladu Vodă Călugăru,,.
Apoi Ştefan Vodă s-a întors cu toată oastea sa cu mare fală, ca un biruitoriu, la scaunul său la Suceava, au zidit biserică pre numele Sfântului mucenic Procopie la satul Bădeuţi, care a fost una dintre cele mai pitoreşti biserici din vremea lui Ştefan cel Mare.
Această ctitorie a lui Ştefan cel Mare se păstra între suratele ei din Bucovina, ca cea mai frumoasă străveche înfăţişare nestricată de cârpelile şi adaosurile vremuriloe de mai târziu.
Biserica arăta foarte frumos în legătura contraforturilor sure cu muchiile acoperişului de şindrilă neagră, veche în izbucnirea subţiraticului turn cu ocniăe frumoase, care păstrau sub streaşină trei rânduri de discuri smălţuite albastre şi galbene. Ferestrele erau mici, iar uşa laterală obişnuită. Frumuseţea constă în proporţii iar interesul în acele rotile de smalţ nemaiântâlnite la altă biserică din Bucovina.
Valoarea artistică a picturilor acestei biserici este evidenţiată de Leca Morariu şi de V.Tomiuc. Acesta din urmă afirmă că ,,frescele din nord şi din sud conturează caracterul original al edificiului, un monument nepreţuit,, din punct de vedere istoric.
Dupa diferite prefaceri suferite in decursul timpului, biserica a fost total distrusa de armata austriaca, in primul razboi mondial. In 1790, fatadele tencuite si pictate fusesera varuite, iar cele trei turle, adaugate nu se stie cand, au fost indepartate, pastrandu-se doar cea mai mare, originara, ascunsa inca de o invelitoare nepotrivita, refacuta in 1890. Tot refacuti erau probabil si contrafortii din caramida.
Biserica de plan treflat, cu turla pe naos.
Dimensiuni : lungimea 22,50 m ; largirea naosului 8,75 m, largimea in dreptul sanurilor 11,20 m.
Pronaos patrat, cu intrarea pe latura de sud si cate o fereastra pe laturile de nord si vest. Absidele laterale, ca si absida altarului, semicirculare in interior si cu cate cinci laturi in exterior. Fiecare absida avea cate o fereastra in ax. In locul proscomidiei si diaconiconului, patru mici nise in absida altarului.
Pronaosul boltit cu un semicilindru intretaiat de doua bolti cu penetratii reunite. Pe naos, o turla ridicata pe cele doua randuri de arcuri ale boltilor moldovenesti. Un al doilea arc mare transversal sprijinea semicalota absidei altarului. In exterior, turla avea 16 fete si era asezata pe o baza de sectiune patrata. Sase contraforti inalti si unul mic la altar, poate adaugati, intareau zidurile in exterior.
Fatadele, initial in materiale aparente, cu decor de placi smaltuite si ornamentate cu rozete si nasturi au fost ulterior tencuite si pictate. La abside, firide alungite (sapte la altar si cate cinci la cele laterale), iar deasupra acestora un numar dublu de ocnite. La turla, cate o firida si o ocnita pe fiecare latura ; sub streasina, placi smaltuite. O ferestra in arc frant, in zidul de vest, ulterior astupata ; celelalte patru erau dreptunghiulare, cu baghete incrucisate la colturi. Se mai pastreaza inca la cetateni din localitate fragmente sculptate de ancadramente de usa.
Chenarul usii de intrare, cu muluri in arc frant, era incadrat intr-un dreptunghi.
Acoperisuri separate pe altar, sanuri si pronaos.
In 1887, au fost spalate picturile din interior. Partile mai importante ce s-au putut vedea cu aceasta ocazie, au fost : in altar, sirul episcopilor, Cina si spalarea picioarelor ; in naos, Adormirea Maicii Domnului, scene din ciclul Patimilor si tabloul votiv ; in pronaos, martiriul sf.Procopie, patronul bisericii.
Dintre toate bisericile din Bucovina, biserica din Milişăuţi era unica ce şi-a conservat tipul evului mediu neschimbat.
Biserica a fost distrusă în august 1917 prin dinamitarea ei de către armata austro-ungară. Biserica mai constituia şi un important punct de observare pentru soldaţii unguri şi austrieci. Ruşii observând turnul înalt au deschis foc de artilerie asupra bisericii. Ungurii şi austriecii, pentru a scăpa de tunurile ruseşti, pun dinamită sub ziduri şi într-o clipă au transformat-o într-un morman de pietre.
Distrugerea monumentului în primul război mondial a însemnat şi distrugerea picturilor, dispărute odată cu monumentul.
Această biserică făcea parte din marea epocă constructivă în domeniul arhitecturii medievale, epocă în care s-a cristalizat pe deplin stilul moldovenesc de arhitectură.
Din acelaşi an datează şi construcţia bisericii din Pătrăuţi. Pictorii muralişti au realizat ansambluri de o suverană valoare artistică prin împodobirea în 1487 a unor biserici  printre care şi Milişăuţiul.
În 1936 s-a terminat casa parohială din Milişăuţi, despărţindu-se astfel Bădeuţiul de Mililăuţi prin parohii separate şi cu această ocazie ruinele fostei biserici Sf.Procopie au rămas pe teritoriul Milişăuţiului.
Ruinele Bisericii sf. Procopie, se afla in incinta cimitirului din orasul Milisauti.
Ramasite din fosta clopotnita a bisericii care se mai gasesc in incinta cimitirului.
 

 Capelă din lemn existentă în cimitir, ridicată după primul război mondial în locul istoricului lăcaş, de către locuitorii din Milişăuţi.

Mai multe din această categorie: « Declaratii Avere si Interese Buget »